- haiducíe
- s. f., art. haiducía, g.-d. art. haiducíei; pl. haiducíi, art. haiducíile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
haiducíe
Look at other dictionaries:
haiducie — HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârşitul Evului Mediu în ţările româneşti şi în Peninsula Balcanică. 2. Viaţă sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de… … Dicționar Român
vitejie — VITEJÍE, vitejii, s.f. 1. (La sg.) Însuşirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ♢ loc. adv. Cu vitejie = vitejeşte. 2. Faptă vitejească. 3. (pop.) Haiducie. – Viteaz + suf. ie. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 Vitejie ≠ … Dicționar Român
voinicie — VOINICÍE, voinicii, s.f. (pop.) 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală. ♦ Faptă vitejească. ♦ Haiducie. 2. Faptul de a fi voinic, robust, viguros; putere, forţă, vigoare. – Voinic + suf. ie. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98 VOINICÍE s. v … Dicționar Român
Doină — Saltar a navegación, búsqueda Doina es una especie de la lírica popular rumana, en la cual el ser humano, en directa relación con la Naturaleza, expresa sus sentimientos de añoranza y desconsuelo. Según las causas que determinan la necesidad de… … Wikipedia Español
haiduc — HAIDÚC, haiduci, s.m. 1. Om care, răzvrătindu se împotriva asupririi, îşi părăsea casa şi trăia în păduri, singur sau în cete, jefuind pe bogaţi şi ajutând pe săraci; haramin. 2. (înv.) Soldat mercenar. – Din bg., scr. hajduk. Trimis de gall,… … Dicționar Român
tâlhărie — TÂLHĂRÍE, tâlhării, s.f. Furt însoţit de ameninţări sau violenţă; p. gener. furt, hoţie. – Tâlhar + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TÂLHĂRÍE s. banditism, gangsterism, jaf, (franţu zism) brigandaj, (înv. şi reg.)… … Dicționar Român
voinicit — VOINICÍT s.n. (pop.) Faptul de a (se) voinici; haiducie. – v. voinici. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98 voinicít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
